Propolisul este administrat mai ales sub formă de tincturi.
Tinctura de propolis este un foarte bun fortifiant, un bun protector folosit de medicina naturistă pentru întărirea sistemului imunitar.
Ingrediente pentru tinctura de propolis
20 g de propolis mărunțit
100 g de alcool (de preferat sa fie de peste 70% si cat mai aproape de 96%)
Indicații terapeutice:
dureri în gât, viroze, gripă: 4-5 picături de tinctură de propolis pe o felie de pâine, sau într-o cană cu ceai de plante – de 3 ori pe zi, cu o oră înainte de masă
bronșită acută, laringită cronică: 20 – 30 de picături de tinctură de propolis de 90% , de 3 ori pe zi, înainte de masă, într-un păhărel cu apă sau lapte cald
otită: 10 picături de tinctură de propolis în urechea bolnavă, de 3 ori pe zi
herpes: se tamponează regiunea afectată cu tinctură de propolis de 20%
gastrită hiperacidă și ulcer gastro-duodenal: 40 de picături de tinctură de propolis de 20%, pe stomacul gol, cu 1 litru de lapte cald
nefrită cronică: Se iau câte 40 de picături de tinctură de propolis de 20%, într-un pahar cu 100 ml de apă caldă, de 2 ori pe zi, cu o oră înainte de masă
prostatită: se suge propolis natural, câte 5 grame pe zi, timp de o lună.
dermatomicoză: se frecționează de 2 ori pe zi zonele afectate cu tinctură de propolis de 20%.
micoze: se unge zona pielii afectate cu tinctură de propolis, de 2 ori pe zi, timp de 2 săptămâni, apoi doar o dată pe zi alte 2 săptămâni
piciorul atletului: Se pune câte o picătură de tinctură de propolis între degetele de la picioare, seara și dimineața, 2-4 săptămâni
ulcer varicos: Se pulverizează tinctură de propolis pe rană, timp de 4 minute la fiecare ședință. Se fac 20 de astfel de ședințe până la cicatrizare și vindecare.
Contraindicații: Din cauza conţinutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice şi metabolice, steatoză hepatică, ciroză hepatică, sarcină şi alăptare, alergie la propolis sau la produse apicole, tratamente care nu permit consumul de alcool.
Preparate din propolis:
Tinctură de propolis
Propolis brut
Unguent preparat din propolis
Miere cu propolis
Apă cu propolis
Tinctura de propolis, este cea mai eficientă cale de administrare. Se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Borcanul se închide ermetic și se lasă la macerat timp de două săptămâni, și se agită zilnic. După două săptămâni se filtrează și tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare.
Se poate consuma câte 30-50 picături de 2-3 ori pe zi, în amestec cu miere sau pusă pe pâine.
Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanțe din compoziția sa se întăresc în contact cu apa și trec prin organism fără efect (nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce același efect ca în cazul diluării în apă).
Produsele apicole sunt definite ca suplimente alimentare, cu excepţia unuia, pe care Agenţia farmaceutică din România l-a recunoscut ca medicament: propolisul. Bogat în antioxidanţi, polifenoli şi flavonoizi, el poate fi folosit într-o mulţime de boli.
Albinele folosesc propolisul pentru a dezinfecta stupul. Aceeaşi acţiune antibacteriană o are şi în organismul uman. „O gamă foarte largă de infecţii – şi vorbim aici de infecţii respiratorii, infecţii de tub digestiv, chiar şi infecţii virale – pot beneficia de tratamente cu propolis”, precizează dr. biochimist Cristina Mateescu. Dacă se ia propolis constant, fenomenul de îmbătrânire este mult stopat.
Propolisul este , datorită principiilor active transmise de la plante la om, fiind o , cu aroma plăcută de mugur de plop, miere, ceară și vanilie. Având un miros aromat se folosește și la prepararea lumânărilor de afumat.
Contribuie la păstrarea elasticității pereților vaselor de sânge, le fortifică, ridicata, previne formarea cheagurilor de sânge, previne oxidarea intracelulara a grăsimilor si, astfel, . Are efect negativ asupra bacilului tuberculozei, si nu numai. , chiar dacă este folosit intern pe o lunga perioada. , care se păstrează bine, aproape fără a compromite proprietățile sale curative si profilactice, timp de 5 ani sau mai mult.
Preparate din propolis:
Tinctură de propolis
Propolis brut
Unguent preparat din propolis
Miere cu propolis
Apă cu propolis
Propolisul se folosește și la prepararea lacurilor durabile pentru vase de lemn, în industria cosmetică, în medicină, pentru prepararea alifiei de altoit.
Unguent preparat din propolis:
Într-un recipient de 50 ml se pune untură încinsă pe foc foarte mic cu trei linguri de tinctură de propolis și o bucată de ceară de albine de jumătate de linguriță. Componentele se amestecă continuu până când amestecul se întărește. Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor și a rănilor ușoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).
Mierea cu propolis: se obține prin combinarea unei lingurițe de tinctură de propolis cu 3-4 lingurițe de miere și este recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, combaterea infecțiilor respiratorii și infecțiilor intestinale.
Apă cu propolis:
În contact cu apa, propolisul se întărește (se precipită) și devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calitățile sale, totuși, o soluție obținută din 5-6 lingurițe de tinctură de propolis la un pahar de apă (150 – 200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acțiune prea dură asupra țesuturilor.
Apa cu propolis, are efecte foarte bune în combaterea stomatitelor și a cariei dentare (se fac clătiri ale gurii după fiecare spălare pe dinți), dar și în tratarea unor afecțiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).
Cantitativ, propolisul conține:
55 % rășini (substanțe care sunt in mod obișnuit lipicioase si insolubile, sau foarte puțin solubile in apa sau in solvenți organici) și balsamuri (lichide naturale sau substanțe semi-lichide obținute uzual din scoarța copacilor prin metode speciale);
7,5 – 35 % ceara (component indispensabil al propolisului);
10 % uleiuri volatile (sunt compuși ce au in mod uzual mirosuri plăcute)
5 % polen
5 % acizi grași;
4,40 – 19 % impurități;
terpene, substanțe tip tanin, secreția glandelor salivare ale albinelor si componente accidentale;
Calitativ, propolisul conține: flavonoide, acizi alifatici și esterii lor, acizi alifatici cu lanț lung, uleiuri volatile cu lanțuri scurte, esterii unor uleiuri volatile cu lanțuri scurte, acizi aromatici și esterii lor, acid benzoic si derivați, aldehide, alcooli, acid cinamic si derivați, alți acizi si derivați, cetone, fenoli și compuși aromatici, terpene, alcooli sesquiterpenici și derivații lor, terpenoide și alți compuși, compuși volatili, hidrocarburi, hidrocarburi alifatice, steroli și hidrocarburi steroide, zaharuri, lactone, alfa si beta–amilaze, aminoacizi, derivați ai acizilor nucleici, vitamine, minerale, transhidrogenaze anaerobe, substanțe H+ donoare, alte substanțe insolubile în apă și solvenți organici, poluanți.
Propolisul brut se administrează:
Pe cale externă, aplicat pe piele.
Pe cale internă:
O bucată mică de propolis (de mărimea unei alune) se suge încet ca o bomboană, așa încât să aibă timp pentru efectul dorit. Este un tratament recomandat în infecții ale gurii, în faringite și în amigdalite. Această metodă are următoarele dezavantaje:
– propolisul nu are o acțiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală.
– propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată a dinților
LOGO